Regate germanice

În secolul al III-lea, Imperiul Roman a intrat într-o criză puternică. Asasinarea ultimului principe din dinastia Severilor, Alexandru Sever (235), de către crudul Maximin Tracul (primul împărat de origine barbară și primul din șirul “împăraților soldați”) adusese anarhia militară (253- 285). Aceasta a fost o situație propice pentru migratorii germanici. Goții prădau în masă Dacia, alemanii și francii devastau Galia, vandalii pustiau Pannonia, iar gepizii și longobarzii jefuiau Helvetia și Rhaetia. Aurelianus (270- 275), din cauza atacurilor perșilor din Iran, hotărăște să retragă armata și administrația din Dacia, care este cedată goților. Goții de apus (vizigoții) s-au stabilit în Muntenia și Bugeac, iar cei de răsărit (ostrogoții) în Ucraina.

Germanicii atacau provinciile zilnic. Teodosiu I (378- 395), nemaiputând administra întregul imperiu, și-l împarte între fii săi: Arcadius ia în stăpânire bogatul Orient (Imperiu Roman de Est), iar Honorius primește Apusul (Imperiul Roman de Vest) decadent. Imperiul Roman de Răsărit, mai puternic, a depășit criza și a respins atacurile germanice. Imperiul Roman de Apus a fost încontinuu invadat de germanici și huni, iar decăderea economică, socială și politică l-a dus la dispariție. În 476, căpetenia mercenarilor germanici heruli Odoacru (Odowakar) a intrat în Roma, l-a detronat pe împăratul (în vârstă de doar 13 ani) Romulus Augustulus și s-a autoproclamat rege al Italiei. Apoi, Imperiul Roman de Apus a fost invadat de germanici. După 476, în Europa au luat ființă primele regate germanice în care, fapt remarcabil, limba administrativă a rămas latina! Din punct de vedere economic regatele germanice n-au avut viitor, noua elită neavând experiența necesară și astfel treptat a fost asimilată de aristrocrațiile locale, ce erau cunoscătoare a limbii oficiale și interetnice - limba latină.


© MMXXIII Rich X Search. We shall prevail. All rights reserved. Rich X Search